Lehekülg: 3 : 2 : 1
Mânioasa
:
 Luule 2008-11-03 (14566 hits
)
Moartea lui Fulger
:
Luule 2005-05-21 (36715 hits
)
Noapte de vara
:
Luule 2005-03-30 (33682 hits
)
Noi vrem pământ
:
Luule 2005-06-24 (20571 hits
)
Non omnis moriar
:
Luule 2008-02-06 (5711 hits
)
Nu te-ai priceput
:
Luule 2006-03-22 (16229 hits
)
Numai una
: Balade si idile, 1889
Luule 2005-06-25 (40674 hits
)
Nunta Zamfirei
:
Luule 2004-02-25 (21990 hits
)
O noapte pe Caraiman
:
Luule 2006-03-22 (5499 hits
)
O scrisoare de la Muselim-Selo
:
Luule 2005-04-28 (15623 hits
)
Oltenii lui Tudor
:
Luule 2009-10-13 (5711 hits
)
Pașa Hassan
:
Luule 2005-04-28 (38796 hits
)
Pe langa boi
: Balade si idile - 1891
Luule 2004-07-13 (26861 hits
)
Pierirea Dacilor
:
Luule 2010-03-05 (5641 hits
)
Podul lui Traian
:
Luule 2005-04-28 (6797 hits
)
Poetul
:
Luule 2005-06-16 (6265 hits
)
Pomul Craciunului
:
Luule 2002-12-28 (15363 hits
)
Povestea gâștelor
:
Luule 2005-04-19 (127993 hits
)
Prahova
:
Luule 2008-11-03 (7385 hits
)
Prutul
:
Luule 2005-05-03 (6945 hits
)
Raport
: (Luarea Griviței, la 30 august 1877)
Luule 2009-07-16 (6895 hits
)
Rea de plată
:
Luule 2005-09-25 (10891 hits
)
Regina Ostrogotilor
:
Luule 2002-09-23 (11599 hits
)
Rugămintea din urmă
:
Luule 2011-12-13 (12423 hits
)
Scara
:
Luule 2006-02-17 (36368 hits
)
Scumpă țară românească
:
Luule 2009-10-19 (9141 hits
)
Spinul
:
Luule 2005-04-28 (9245 hits
)
Sulamita
: -nepublicata în volume-
Luule 2006-06-03 (7710 hits
)
Sus inima
:
Luule 2009-10-19 (9128 hits
)
Toamna
:
Luule 2009-09-28 (53597 hits
)
Trei, Doamne, si toti trei!
:
Luule 2002-12-06 (24245 hits
)
Un basm
:
Luule 2004-01-06 (11280 hits
)
Unul ca o sută
:
Luule 2005-06-19 (8045 hits
)
Vara
:
Luule 2005-04-28 (51692 hits
)
Vestitorii primăverii
: poezii pentru copii
Luule 2005-06-18 (95734 hits
)
Zobail
:
Luule 2008-11-03 (6232 hits
)
Lehekülg: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biograafia George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
Soovitame Lugeda
