Lehekülg: 3 : 2 : 1
Mânioasa
:
 Luule 2008-11-03 (13660 hits
)
Moartea lui Fulger
:
Luule 2005-05-21 (35249 hits
)
Noapte de vara
:
Luule 2005-03-30 (32605 hits
)
Noi vrem pământ
:
Luule 2005-06-24 (19073 hits
)
Non omnis moriar
:
Luule 2008-02-06 (4867 hits
)
Nu te-ai priceput
:
Luule 2006-03-22 (15118 hits
)
Numai una
: Balade si idile, 1889
Luule 2005-06-25 (38564 hits
)
Nunta Zamfirei
:
Luule 2004-02-25 (20073 hits
)
O noapte pe Caraiman
:
Luule 2006-03-22 (4657 hits
)
O scrisoare de la Muselim-Selo
:
Luule 2005-04-28 (14462 hits
)
Oltenii lui Tudor
:
Luule 2009-10-13 (4879 hits
)
Pașa Hassan
:
Luule 2005-04-28 (37293 hits
)
Pe langa boi
: Balade si idile - 1891
Luule 2004-07-13 (25557 hits
)
Pierirea Dacilor
:
Luule 2010-03-05 (4783 hits
)
Podul lui Traian
:
Luule 2005-04-28 (5805 hits
)
Poetul
:
Luule 2005-06-16 (5353 hits
)
Pomul Craciunului
:
Luule 2002-12-28 (14369 hits
)
Povestea gâștelor
:
Luule 2005-04-19 (123443 hits
)
Prahova
:
Luule 2008-11-03 (6500 hits
)
Prutul
:
Luule 2005-05-03 (6061 hits
)
Raport
: (Luarea Griviței, la 30 august 1877)
Luule 2009-07-16 (6040 hits
)
Rea de plată
:
Luule 2005-09-25 (9569 hits
)
Regina Ostrogotilor
:
Luule 2002-09-23 (10699 hits
)
Rugămintea din urmă
:
Luule 2011-12-13 (11288 hits
)
Scara
:
Luule 2006-02-17 (35111 hits
)
Scumpă țară românească
:
Luule 2009-10-19 (8178 hits
)
Spinul
:
Luule 2005-04-28 (8189 hits
)
Sulamita
: -nepublicata în volume-
Luule 2006-06-03 (6816 hits
)
Sus inima
:
Luule 2009-10-19 (8120 hits
)
Toamna
:
Luule 2009-09-28 (51916 hits
)
Trei, Doamne, si toti trei!
:
Luule 2002-12-06 (23113 hits
)
Un basm
:
Luule 2004-01-06 (10378 hits
)
Unul ca o sută
:
Luule 2005-06-19 (7018 hits
)
Vara
:
Luule 2005-04-28 (49868 hits
)
Vestitorii primăverii
: poezii pentru copii
Luule 2005-06-18 (94313 hits
)
Zobail
:
Luule 2008-11-03 (5392 hits
)
Lehekülg: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biograafia George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
Soovitame Lugeda
